Deşi Ministerul Sănătăţii a modificat, în 2011, legislaţia privind tratamentul în străinătate al bolnavilor care prezintă afecţiuni deosebit de grave şi care nu pot fi tratate în ţară, de la vremea respectivă şi până în prezent mai puţin de zece sălăjeni au beneficiat de Programul de tratament în străinătate. Din totalul de nouă persoane tratate – patru anul trecut şi cinci în acest an – şase au fost copii.
Mihaela Moldovan
Românii cu afecţiuni deosebit de grave, pentru care sistemul de sănătate românesc nu oferă soluţii, se pot trata peste graniţă în baza Programului naţional de tratamente în străinătate completând formularul european E112.
În Sălaj, însă, de la începutul anului şi până în prezent, abia cinci pacienţi au solicitat Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate (CJAS) Sălaj includerea în programul respectiv, pentru a putea beneficia de tratament în alte state membre ale UE. Directorul adjunct al CJAS Sălaj, Dana Cordea, a declarat că din cele cinci cazuri, în trei formularul E112 a fost completat pentru ca în străinătate să fie trataţi copii. „Afecţiunile pentru care s-a cerut includerea în Programul naţional sunt de tip oncologic şi neurologic”, a mai spus Dana Cordea.
În ceea ce priveşte suma necesară acestor tratamente, CJAS nu poate oferi informaţii, dat fiind că decontarea se face direct între Casa Naţională de Asigurări de Sănătate din România şi instituţia omoloagă din ţara unde se efectuează tratamentul, a precizat Dana Cordea.
Cele cinci cazuri care au fost tratate în alte state membre UE în acest an se alătură altor patru similare, înregistrate anul trecut. Potrivit datelor deţinute de CJAS, însă, se remarcă un aspect îngrijorător: şi în 2011 printre sălăjenii care au primit îngrijiri medicale în baza formului E112 s-au numărat copii, trei la număr, dintr-un total de patru pacienţi. De asemenea, afecţiunile pentru care s-a cerut anul trecut decontarea tratamentului în afara graniţelor au fost tot oncologice şi neorologice.
Program naţional de tratament în străinătate
Prin modificările aduse legislaţiei în vigoare în urmă cu mai bine de un an, au fost stabilite termene clare pentru fiecare etapă din cadrul procedurii privind trimiterea unor categorii de bolnavi la tratamente în străinătate. Totodată, a fost creat în premieră cadrul legislativ pentru efectuarea corespondenţei cu clinicile recomandate de comisia de specialitate teritorială de către bolnavi sau reprezentanţii legali ai acestora. Până în 2011, această corespondeţă era purtată numai de către direcţiile de sănătate publică. În condiţiile în care bolnavii sau reprezentanţii legali ai acestora îşi exprimă opţiunea pentru a realiza corespondenţa în mod direct cu clinicile recomandate de comisia de specialitate teritorială, acestora le revine obligaţia de a prezenta direcţiei de sănătate publică documente oficiale emise de clinici, cu antet şi semnătură, care cuprind date privind identificarea clinicii şi a pacientului, costul tratamentului, condiţiile de plată şi programarea pacientului.
Criteriu eliminat
De asemenea, anul trecut a fost eliminat criteriul ,,beneficiul trata-mentului estimat pentru societate’’ din cadrul criteriilor de prioritate utilizate pentru aprobarea finanţării trata-mentului în străinătate în cazul în care solicitările de finanţare a tratamentelor în străinătate depăşesc fondurile stabilite lunar cu această destinaţie. În schimb, s-a instituit obligaţia bolnavului de a se prezenta, în termen de 14 zile lucrătoare sau ori de câte ori este programat la medicul curant de specialitate care i-a recomandat tratamentul în străinătate, pentru evaluarea stării de sănătate consecutivă tratamentului aplicat în clinica din străinătate.
Şi medicul curant de specialitate care recomandă tratamentul în străinătate are obligaţia de a elabora un raport medical pentru evaluarea stării de sănătate la un an după primul control efectuat, cu transmiterea acestuia direcţiei de sănătate publică.
